📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:

Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.

— Luca 15:20 (DC)

Citește capitolul complet →

🔤 Textul grec

▶

Καὶ ἀναστὰς ἦλθεν πρὸς τὸν πατέρα ἑαυτοῦ. ἔτι δὲ αὐτοῦ μακρὰν ἀπέχοντος εἶδεν αὐτὸν ὁ πατὴρ αὐτοῦ καὶ ἐσπλαγχνίσθη καὶ δραμὼν ἐπέπεσεν ἐπὶ τὸν τράχηλον αὐτοῦ καὶ κατεφίλησεν αὐτόν.

🕊️ Gând

Fără Dumnezeu suntem nimic. Numai întorcându-ne la El putem deveni Oameni.

🎵 Cântați Domnului!

I Surrender All — The Hymn That Has Brought Millions to Their Knees (with Lyrics)

📺 Rosemary Siemens

Puteți asculta cu telefonul stins (ecranul oprit), folosind browser-ul Opera (👉 Google Play sau App Store)

✝️ Domnul este aproape

Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.

Luca 15:20

Sărutul împăcării

Dumnezeirea i-a împăcat pe credincioși cu Sine (Col. 1:21). Pildele Domnului nostru din Luca 15 ilustrează acest lucru: Fiul, în omul care recuperează oaia pierdută (Luca 15:4–7); Duhul Sfânt, la lucru în femeia care găsește moneda pierdută (vv. 8–10); și Tatăl, reprezentat în primirea acasă a fiului care „era mort și a înviat... era pierdut și a fost găsit” (vv. 11–24, 32).

Ultima imagine pe care tatăl o avusese despre fiul său era aceea a capului întors împotriva lui, în momentul în care acesta plecase de acasă, dar de atunci îl căutase neîncetat. Acum, că îl vede în depărtare, ce dorințe de milă i-a umplut inima! Aleargă, se aruncă la gâtul lui și îl sărută iar și iar. Nimic nu poate opri revărsarea iubirii sale.

Fiul are o părere corectă despre sine (vv. 18–19, 21). În ciuda durerii reale, el experimentează „pocăința care duce la mântuire” și de care nu-ți pare rău (2 Cor. 7:10), căci este „voia lui Dumnezeu”, Tatăl nostru și „slava harului Său” să ne primească „în Cel Preaiubit” (Ef. 1:5–6). Primim haina cea mai bună, care simbolizează acceptarea; inelul, care simbolizează viața veșnică; și încălțăminte, care simbolizează filiația. În tatăl și fiul care se bucură, în timp ce se ospătează cu vițelul îngrășat, îl vedem pe Tatăl nostru în comuniune cu noi, în tot ceea ce a împlinit Domnul Hristos pentru slava lui Dumnezeu și binecuvântarea noastră.

Parabola Fiului Risipitor este o imagine extraordinară a planului lui Dumnezeu de a-i primi pe oamenii păcătoșii și de a-i mântui „după bogățiile harului Său” (Ef. 1:7). În același timp însă, o putem aplica și spiritului în care ar trebui să fie restaurați.credincioșii care se rătăcesc, dar se pocăiesc și se întorc. Primirea plină de bucurie a fiului de către tatăl său, se reflectă în îndemnul lui Pavel către sfinții din Corint, cu privire la fratelui lor pocăit și îndurerat: „acum este mai bine să-l iertați și să-l mângâiați” și „să vă arătați iarăși dragostea față de el” (2 Cor. 2:7–8).

după Simon Attwood

💬 Cuvinte potrivite

Nu există sfânt fără trecut, nici păcătos fără viitor.
–Augustin

📹 Scurtă Meditație

📺 Our Daily Bread Ministries

📅 Calendar în franceză

Le Seigneur est proche